O scurtă introducere
Era vara anului 2024 iar peste câteva luni urma ca fica mea să începă școală în clasa pregătitoare.
Fiind familiar cu traficul din Cluj-Napoca, m-am gândit sa merg într-o căutare de rute alternative, ca să ajungem mai rapid la școală. Evident, planul meu era să o duc la școală cu mașina, ca orice om normal din România. Nu știam în acel moment ce idee urma să îmi treacă prin cap.
Când am ajuns aproape de școală, am văzut pista de biciclete care părea să lege școala de centrul orașului și cumva mi-a rămas gândul acolo.
Țin minte că era o zi însorită de vară și mi-am imaginat cum o iau cu bicicleta de la școală și mergem direct în centru la o înghețată. Lucrul ăsta nu-l faci cu mașina decât dacă ești masochist. Toată lumea pe care o cunosc ia copilul cu mașina cât mai repede și se grăbește spre casă, să scape cumva de traficul ce va să vină.
Ei bine, mi-a plăcut ideea asta așa de mult încât am început să mă documentez despre cum aș putea să o chiar realizez. Spre surprinderea mea, am aflat că există și alte biciclete înafară de mountainbike. Biciclete gândite special pentru transport copii și nu numai. Acestea se numesc cargo bikes.
Primul meu cargo bike
Doua săptămâni mai târziu, prima mea bicicletă cargo bike era pregătită de aventură iar eu eram entuziasmat și terifiat în același timp.
Dacă nu avea să funcționeze? Dacă nu o să-i placă ficei mele? Mai rău, dacă este periculos și o să pățim ceva?
Toate fricile astea cred că sunt normale când încerci ceva nou, așa că m-am documentat cât am putut de bine despre ce pot să fac ca să reduc riscurile, după care ne-am pornit!
5000 kilometrii mai târziu
În primul an am reușit să fac 5000 kilometri si nu am mai folosit mașina prin oraș decât în foarte puține situații. Am mers cu bicicleta la școală inclusiv iarna dacă nu era zăpadă pe șosea, ceea ce mi-a confirmat că există alternative viabile la mersul cu mașina în oraș.
Îmi plăcea așa de mult să mă plimb cu bicicleta prin oraș încât căutam orice pretext să ies.
— Am rămas fără pâine? Merg până în centru să iau.
— Am văzut un aprozar fain în centrul Zorilor, merg să iau de acolo niște salată verde.
— Ce fain e afară, hai să mergem până în Parcul Armătura la o plimbare.
Dintr-o dată simțeam că ma bucur cu adevărat de oraș. Descopeream străzi noi, parcuri aprope secrete, participam la evenimente despre care nu știam nimic din online. Pur simplu le descopeream în drumul meu.
Ideea de a merge doar cu bicicleta prin oras mi s-a potrivit fantastic de bine și mi-a schimbat viața într-un mod în care nu mă așteptam în 2024 când am pornit să caut o rută alternativă pentru mersul la școală.
De aceea m-am hotărât să creez un loc unde oamenii pot să își adune informații, să împartă experiențe și să exploreze alternative la mersul cu mașina în oraș.
În articolele următoare o să detaliez mai bine toată experiența asta de a înlocui mașina cu bicicleta prin oraș. Cu bune și rele.
Explorăm alternative la mersul cu mașina în oraș
Fie că mergi pe jos la birou, la cumpărături cu bicicleta sau iei autobusul până în centru când mergi să te întâlnești cu prietenii, contribui pozitiv la o viață mai bună în oraș pentru tine și pentru cei din jur.
Orice mod de transport alternativ care ne ajută să reducem dependența de mașini este binevenit.
Despre mine
Sunt Horia Miron, IT-st din Cluj-Napoca.
Cred că orașul poate să fie un spațiu care face viața oamenilor mai bună. Un loc în care nevoile oamenilor împreună cu familiile lor sunt mai importante decât mașinile și locurile de parcare pentru acestea.
Împreună putem face Cluj-Napoca un oraș exemplar pentru toată România, trebuie doar să începem de undeva.
